Si iarasi mi.am adus aminte de tine. Si iarasi am inceput sa plang. NU gasesc nicio modalitate sa scap de durerea asta nenorocita din inauntrul meu.Nu mai se vindeca odata. Se chinuie si mai mult cand ma gandesc ca ai aruncat totul la gunoi. Nu vreau sa cred ca ai facut asta. Vreau sa cred ca esti suparata si ca o sa te intorci candva. Dar nici asta nu pot gandi.Ceva imi anuleaza o gandire pozitiva,o aspiratie spre ceva frumos si bun. Si uite asa,ma cufund in durere,in imposibilitatea de a.ti spune ceva,desi asta mi.as dori. Iti vad pozele peste tot,si mi se pune un nod in gat. Cuvintele astea care le redau eu aici ,nu reprezinta nici macar o parte infima din ceea ce simt. Nu pot sa descriu ce se intampla cu mine. Credema ca as fi tentata sa fac ceva sa dispar de tot,sa nu mai fi nevoita sa auzi chiar deloc de mine. Dar asa cum tu ai uitat de promisiunea care mi.ai facut.o acum mult timp,eu nu uit de ea..eu le.am promis si altora ca o sa incerc sa fiu langa ei,chiar daca mi.e greu...Mi.ai putea face greul mult mai usor. Inca un suspin ,inca o lacrima. Ce stare de cacat!