Someday.

atatea zile in care am respirat cu greu au trecut. atatea sentimente trecute prin inima mea inca domnesc peste mine. nu-mi pot da drumul. vine craciunul,prilej cu care ar trebui sa fiu fericita pt ceea ce mi-a fost dat ,insa nu sunt nici pe departe fericita. ceream putin. ceream sa am liniste deplina. ceream o zi in care toti oamenii pe care ii iubesc sa stea fericiti langa mine si sa nu se intample nimic rau. e o iluzie prosteasca,un vis demn de mintea unui copil. tot ce visez se bate cap in cap cu realitatea odioasa pe care o descopar nedumerita. un spatiu deschis si totusi atat de inchis.. nu pot avansa cu nimic..nu simt ca as face ceva in plus..ci am numai minusuri "adunate" de peste tot..vreodata nu stiu daca voi fi fericita..e un lucru marunt care-l simt. sunt in pragul caderii..universul iarasi si-a indreptat privirea iscoditoare spre mine..parintii nu inteleg,nu asculta,prietenii fug si vin. totul e numai o apa tulbure. ochii mi se ineaca de atatea lacrimi varsate. privesc in zare ,privesc in gol,nu vad nimic,sunt ca si oarba. intinde-mi mana si spune-mi unde te pot gasi.