Eu "era" fericirea.

Candva eram o eu fericita. Candva asta de care zic eu ,"fuse" de mult. si ma intreb singura mereu,zilnic,in orice moment, cum am ajuns unde sunt acum. daca mi.as citi posturile de acum cateva luni,mi.as da raspunsul singura. dar mi.e greu sa.l inteleg adevarul. pentru ca doare foarte rau,atunci cand am contact cu ceva cu care eu nu ma simt impacata..mi.a placut , si.mi place sa imi fac prieteni, care sa stie aproape tot despre mine, sa.i am aproape mereu, sa le pot povesti. am facut asta, dar am si dat gres. iarasi sunt singura intr.o camera simpla si totodata imbogatita de multitudinea mea de ganduri. creierul meu cred ca se chinuie prea mult. si ma chinuie si pe mine. de cateva luni,nu mai ies din starea asta sumbra. ma intrebase cineva de ce eu nu zambesc mereu.. de ce? hai sa.ti spun ceva: nu pot zambi mereu pentru ca nu am motive,nu zambesc pentru ca nu am starea aia de fericire absoluta pe care ar fi trebuit s.o am, nu sunt fericita,nu am ceea ce vreau. si inca ceva: zambetul meu e fals. cand o sa stiu sa.l afisez fara perdea,probabil ca o sa ma laud. acum nu stiu decat sa zambesc cateva momente,apoi sa intru in ganduri si sa ma intristez. si chestia asta o "practic" mereu.. nu.i vina mea ca nu stiu sa ma conduc singura..e vina mea ca mi.am permis sa ma inec de la ganduri si sentimente "simtite" mult prea mult. si acum imi e tot rau. ma despart de tine blogule pentru cateva zile,ore.. habar n.am... nimeni nu are idee cat de mult mi.as mai dori sa fiu pitica asta din poza. sa n.am griji. sa nu ma intereseze nimic..asa rau imi pare ca am vrut sa ajung "mare"..la ce bun? sa nu stiu cum sa ma salvez?..si e inca o zi..inca o zi si.a deschis cortina. sa vad ce mi s.a mai pregatit pentru azi. pa pa.